Greuceanu: un proiect la care lucrez de prin '99. Bun au fost vreo doi ani de documentare, căutări, arhive, schiţe, una-alta înainte să încep să desenez. Apoi, pauze peste pauze - ultima, de mai bine de-un an. Îmi plac basmele şi cred că depozitul nostru tradiţional se poate compara fără ruşine cu cel al oricărei alte ţări. Ideea era să încep o serie de transpuneri în registru BD a celor mai valoroase basme şi legende româneşti.
Surpriză (ha, ha...): nici un editor român n-a fost interesat de publicarea unei astfel de serii. În mare parte, şi aşa se explică pauzele lungi şi dese. Descurajare, proiecte şi contracte plătite, iluzia că într-o zi voi avea timp suficient, ştiţi povestea.
Aşa cum am scris şi în New Post, basmul ăsta are o încărcătură simbolică imensă. Am scris o grămadă pe tema asta (Greuceanu, şi aşa neterminat, mi-a fost lucrare de licenţă la Arte) şi o parte scurtă din povestea aia lungă va nimeri şi aici. Prima pagină am rezervat-o introducerii superbe pe care o au numai basmele culese de Ispirescu. E ca o poartă de întoarcere în timp, sau în noi înşine, la depozitele de înţelepciune ancestrală.
Evident, n-am pretenţia de a face reconstituiri arheologice despre un timp pe care la ora asta nu-l mai înţelege nimeni şi care pune mai multe întrebări decât oferă răspunsuri (despre tăbliţele de lut ars de la Tărtăria se va mai scrie încă multă vreme). Cetatea e fantezistă, cu oarecare inspiraţie din zidurile dacice. N-am căutat feerie, ci simbolism.
Asta se vede ceva mai bine în paginile următoare. Ostaşii Împăratului sunt îmbrăcaţi în piei de lup iar sala mare a castelului e rustică.
Faurul Pământului are şi el aspecte simbolice. E stăpân al fierului şi focului, al pământului din care extrage minereul, al formei şi esenţei (efigia Greuceanului îl reprezintă atât de bine încât zmeoaica cea mare o va confunda cu originalul) şi al unui soi de alchimie (e în stare să dea "duh de viaţă" cailor modelaţi din fier, mai spre sfârşitul basmului).
La o răscruce, Greuceanul şi "fratele" lui se despart. Ritualul legământului e foarte vechi şi răspândit (şi acum există în lume comunităţi spirituale ai căror membri se recunosc între ei după culoarea năframei sau tipul nodurilor cu care e legată, ori după forma specifică a armelor). Rama şi fundalul paginii închipuie de fapt modelul năframei, iar pumnalul e inspirat de un artefact celtic - celţii sunt cei care au adus tehnologia fierului în Europa de est.
"Casa" zmeilor e în afara teritoriului ocupat de oameni. Alte basme vorbesc despre "tărâmul celălalt" la care se ajunge de obicei printr-o grotă sau un puţ. Aici, domeniul sau dimensiunea în care trăiesc zmeii pare să fie învecinată cu a oamenilor, dar în acelaşi timp e cumva ascunsă.
Deocamdată mă opresc aici. Sunt 20 de pagini finalizate, plus schiţe şi concepte. Vin şi alea, mai încolo.
**********************************************
Surpriză: un prieten care se ocupă mult mai mult decât mine de propria mea istorie (mulţumesc, Gedai) a recuperat BDul meu de debut, publicat în Almanahul Anticipaţia 1986. E o bucurie să-l postez aici, dar fiţi îngăduitori: e chiar începutul începutului...
În numărul anterior al Almanahului găsisem povestirea Arte Marţiale Moderne a lui Alexandru Ungureanu, scriitor din Bacău, decedat acum câţiva ani, de scârbă, presupun. În acelaşi număr apăruse, pe ultimele pagini, o bandă desenată de amator. Am zis că că încerc şi eu, mai ales că-mi plăcuse povestirea. Am împărţit - cum mi-a venit bine - povestea în casete şi pagini, am desenat-o şi am trimis-o. După vreo două săptămâni am primit o scrisoare entuziastă, de la Alexandru. Era încântat de desene, îmi semnala nişte stângăcii şi îmi oferea un scenariu adevărat, nu cum improvizasem eu. Am refăcut totul (la ora aia nu existau xeroxuri decât, eventual, prin sedii de partid sau de editură), aşa că am trimis originalele şi trimise au rămas. Cu titlul a fost ciudat: conducerea Editurii Tehnice, care edita Almanahul, a considerat că Arte Marţiale Moderne e deranjant (deşi la publicarea povestirii lui Alexandru, tot în Almanah, n-avuseseră nimic împotrivă). Şi cât mă chinuisem să desenez titlul cu caractere colţuros-orientale, pe pergamentul de pe frontispiciu... Alexandru Andrieş, graficianul din vremea aceea al almanahului, a transformat titlul în Confruntarea - la cererea conducerii. Şi aşa a rămas.
Povestea s-a publicat în Almanah, a trezit la vremea ei entuzisamul şi admiraţia multora, şi acum, prin grija prietenului meu, iat-o aici. Vizionare plăcută.
*************************************************
A Little Knowledge, publicat în 2003 de editura Ferret Press, Columbus, Ohio, SUA. Planşele sunt realizate în tuş (peniţă) şi tuş diluat (pensulă). Scenariu Dara Naraghi. Copyright Naraghi/Barbu.
A Little Knowledge, published in 2003 by Ferret Press, Columbus, Ohio. Script by Dara Dara Naraghi. Copyright Naraghi/Barbu.
Am regăsit de curând planşe dintr-un proiect început prin 2006: Harap Alb, o poveste împărţită la 7 desenatori, fiecare cu stilul lui. Combinaţia ar fi urmat să fie publicată într-un volum, încât amatorii de diverse genuri grafice, de la realism la manga, să găsească fiecare ce-i place. Ca multe alte proiecte româneşti, a sucombat şi ăsta, din motive extraartistice. Oricum, aici sunt cele 7 planşe ale mele. Am desenat pe coli A4, pe care le-am copiat la xerox pe carton A3; abia pe astea am aplicat culoarea (acuarelă).
