Iată o treabă pe care o consider una din marile mele reuşite (de până acum, evident. Lista rămâne deschisă). E vorba de Ion Creangă şi Poveştile lui, publicate în 2010 de Editura Aion din Oradea, www.edituraaion.ro. Copyright Aion & Barbu.
Asta e coperta I. Pentru coperta IV am pus de-un portret al lui Creangă, aşa cum manualele şcolare nu concep să-l prezinte. Totuşi, cred că lui i-ar fi plăcut.
Ah, uitasem: toate ilustraţiile din cartea asta au fost desenate cu pix negru, inclusiv portretul ăsta, a cărui dimensiune e cam cât un pachet de ţigări.
Şi-acum poveştile:
Capra cu trei iezi. Aici am pus şi ceva creion; sunt primele ilustraţii şi eram destul de stressat, nu-mi venea să acopăr o suprafaţă prea mare cu pixul, de teamă că umbrele nu vor ieşi uniforme.
Dănilă Prepeleac
Fata babei şi fata moşneagului
N-am postat aici toate ilustraţiile, că sunt 50. La ora asta cartea nu se mai găseşte în librării - posibil să mai poată fi comandată de la editură, dar m-aş mira. Nici eu nu mai am decât un singur exemplar; aştept ediţia a doua.
*******************************************************
Nişte ilustraţii făcute pentru o carte de istoria şi critica literaturii science fiction - carte care s-a descurcat, în cele din urmă, şi fără desenele mele. Pentru că nu e posibil să ilustrezi explicativ o carte despre SF, n-am putut decât să iau în considerare câteva din temele majore ale genului.
Toate desenele sunt pe format A4, tuş pe hârtie.Le menţionez şi numele în engleză pentru că unele dintre ele au fost prezentate / expuse şi pe net, şi fizic, la Illustrators of the Future Awards, Los Angeles, în 2003 şi de-atunci încoace.
1. Technoflower/Tehno-floare. O temă clasică pe care ficţiunea a abordat-o în sute de maniere diferite: artefactul care imită natura. Sau încearcă s-o înlocuiască după ce i-a epuizat resursele. Problematica: ar putea cea mai reuşită, delicată şi subtilă configuraţie artificială să ne vindece de nostalgia naturalului pierdut / distrus?
2. Retrogenesis/Retrogeneza. Pe scurt: Dumnezeu l-a creat pe om; omul a creat maşina; omul l-a anihilat pe Dumnezeu; maşina a anihilat omul.
Problematica: ar putea maşina resimţi nostalgia Paradisului pierdut, când omul era Dumnezeu iar robotul era Adam?
3. Missing link/Veriga lipsă între primate şi om - o idee cu care chiar merită să te joci. Oricum, nimeni n-a găsit-o vreodată, aşa că e firesc să fi devenit una din marile teme ale literaturii, de la Biblie la SF.
Problematica: cum faci ca o singură imagine să spună o poveste întâmplată înaintea momentului ilustrat? Folosind repere: spaţiale (Kilimandjaro, Africa, leagănul omenirii etc.), temporale (Smilodonul ucis a cărui specie a populat întregul Pleistocen, adică ultimele 2,5 milioane de ani, până acum 10.000 de ani) şi cauzale (silueta navei avariate, un anacronism care explică şi justifică prezenţa mamei-android, avariile suferite de aceasta, în aterizare sau în luptă). De-aici până la foetusul uman - viitoarea specie cuceritoare - nu mai e decât un pas. O verigă, ce mai.
4. Perspectives/Perspective: una din preferatele mele, pentru că reprezintă situaţia tipică a visătorului science fiction. Suferim de ruptura înte locul şi timpul în care trăim şi cele la care visăm. De fapt, trăim simultan în locuri şi timpuri diferite, iar "vindecarea" acestei suferinţe nu e posibilă decât tăindu-ne aripile.
Ah, şi mi-a oferit şi ocazia unui joc de-a iluzia optică....
5. Comprehension/Înţelegere. Problematica acestei teme confirmă faptul că în literatura SF, oricât de futuristă sau extraterestră i-ar fi atmosfera şi atitudinea, e vorba întotdeauna despre AICI şi ACUM. Cum ne-am putea pune în situaţie de comunicare, de înţelegere cu alţii, cât timp avem între noi, ca specie, dificultăţile pe care le avem? Ce limbaj ne-ar asigura admiterea în rândul civilizaţiilor, trecând peste diferenţe morfologice şi genetice uriaşe, cât timp la noi culoarea pielii încă mai constituie un criteriu de discriminare?
6. Metalorgan - am probleme cu traducerea în română a titlului ăstuia. Pe de o parte e vorba de asocierea metalic-organic, pe de altă parte organ înseamnă şi orgă, şi-n al treilea rând Orga metal-organică sună complet aiurea. Cred că aici vă las să vă descurcaţi cu traducerea, sau să vă mulţumiţi cu titlul în engleză.
Problematica: cât de departe se poate merge cu fuziunea între organic şi anorganic? Cât carbon, cât silicon? Şi, într-o astfel de simbioză, de orgă organic-anorganică, auto-conştientă şi capabilă să cânte la sine însăşi, de care parte s-ar afla Umanul? (Asimov, în Omul bicentenar, sau Alan Dean Foster în Aliens, ar zice că de partea cu siliconul...)
7. The Musician/Muzicianul - că tot rămăsesm la muzici. De vreo treizeci de ani se fac încercări de a converti frecvenţele sonore în frecvenţe luminoase; nu cu spoturi regizate, gen JM Jarre, ci asociind fiecărei tonalităţi corespundentul ei în spectrul luminii vizibile.
Problematica: putem concepe un concert care să se adreseze simultan mai multor simţuri? O muzică pe care s-o auzim-vedem-mirosim-gustăm?
Evident, complexitatea manevrării unui astfel de multi-instrument ar presupune mai mult de două membre. poate mai mult de cinci simţuri şi o capacitate non-umană de a le coordona. De aici şi ideea unui muzician non-uman.
8. Science Fiction: o alegorie cu dublu sens a inspiraţiei autorului SF (dacă privim elementele din jumătatea superioară a planşei ca intrând în creion) şi a creativităţii lui (dacă aceleaşi elemente sunt văzute ca ieşind din creionul şi mintea autorului).
9. Experiment 451: una din preferatele publicului. De fapt e oarecum hibridă, amestecând elemente din două teme diferite: apusul civilizaţiei în urma uneia din multele noastre versiuni ale jocului cu focul, şi experimentul genetic scăpat de sub control. Le-am combinat pentru că în tematica SF ele se întâlnesc adesea împreună; rezultanta lor s-ar putea numi tema următoarei specii dominante. Titlul e o aluzie, destul de transparentă, la romanul Fahrenheit 451 al lui Ray Bradbury.
În fine, 10. Harmony/Armonie: o încheiere în ton optimist a seriei, având ca motiv o frază dragă lui Arthur C. Clarke şi pusă la loc de cinste în romanele lui (în seria Odiseea spaţială apare chiar de mai multe ori): în medii diferite, la probleme asemănătoare, natura găseşte soluţii asemănătoare.
În cazul de faţă am luat ca element definitoriu al omenirii (şi, prin extensie, al ideii de umanitate) mâna şi am încercat să-i dau forme diferite, dar analoge şi armonice între ele. Poate părea politically incorrect faţă de autorii de SF în care non-umanii inteligenţi sunt dotaţi cu tentacule, cleşti, cârlige, antene sau abilităţi telekinetice, dar de dragul coerenţei ideii de bază n-am luat în calcul decât mâini.
