Felicitari, Adrian. Sunt foarte bune ilustratiile. E bine ca eviti cliseele cu care s-au obisnuit generatiile de dinainte, din pricina cenzurii sau gustului pentru cumsecadenie sau mitizare. Tu ai facut si coperta?
Da, desen şi machetare, tehnoredactarea textului, paginaţie, inserţia imaginilor, litere iniţiale ornamentate, tot. Am dorit sa am control absolut asupra procesului, până la tipar, şi editorul a fost de acord.
Un pix cat se poate de normal. Nu cu gel, pentru că scrie linear, fătă variaţii, şi nici liner pentru că nu reacţionează foarte bine la diferenţele de presiune şi lasa cerneala în mod uniform. Pixurile clasice cu pastă sunt ideale pentru a experimenta diverse grade de apăsare. Cu un pic de exerciţiu, poţi obţine toate nuanţele pe care le dă un creion, plus avantajul că desenul rămâne permanent - şi dezavantajul că nu poţi şterge ce ai greşit.
Foarte faine ilustratiile, cu siguranta le-ar fi apreciat si Creanga insusi. Faptul ca nu se mai gaseste cartea pe rafturile librariilor este o veste cat se poate de buna din orice punct de vedere, inseamna ca publicul apreciaza cum trebuie munca ta, iar editura va mai scoate cartea pe piata. Referitor la ce zice domnul de mai sus (Octavian) e foarte adevarat, tu ai folosit un stil original in ilustratii, ca un suflu nou povestilor lui Creanga si ai dovedit prin ele ca unele povesti se adapteaza si vremurilor noi. Felicitari inca o data!
Mulţumesc pentru aprecieri, Victor. Eu cred că o poveste sau un basm autentic sunt valabile indiferent de loc sau timp. Aşa s-ar explica temele unor povesti care se regăsesc aproape oriunde în lume există un tezaur tradiţional, sau faptul că anumite teme de basm, vechi de când lumea, sunt reluate, adaptate în SF sau fantasy: pentru că valabilitatea lor depăşeşte graniţe spaţiale sau limite temporale. Tot un fel de adaptare am încercat şi eu. Pe de o parte să păstrez parfumul hâtru şi vesel al lui Creangă, pe de altă parte să evit folclorismul ecranizărilor realist-socialiste, unde toţi tăranii erau îmbrăcaţi mereu de sărbătoare, obligatoriu dezgustător de frumoşi şi de artificiali. Până la urmă caracterul şi farmecul unui basm e că pare natural şi că se întâmplă firesc, chiar şi în aspectele lui fantastice. Asta am vrut: un spaţiu grafic în care fantasticul să decurgă firesc şi să se împletească cu naturalul.
Graphite, salut! Ai un mod de a ilustra foarte viu, expresiv si atrăgător. Din teama de clişee, pentru "Drumul spre Mirhinia",prima mea carte publicată, am preferat să folosesc desenele mele, naive, stângace, neprofesioniste,dar cât de cât, expresive,în aprecierea mea. Dacă vreodată o voi reedita am să apelez la tine.
Bună, Nora. Cu drag şi plăcere ilustrez cărţi frumoase şi literatură bună. Mă bucur că ţi-au plăcut desenele; vor mai veni şi altele, numai să găsesc vreme să respir un pic, c-acu desenez şi-n somn...
Felicitari, Adrian. Sunt foarte bune ilustratiile. E bine ca eviti cliseele cu care s-au obisnuit generatiile de dinainte, din pricina cenzurii sau gustului pentru cumsecadenie sau mitizare. Tu ai facut si coperta?
RăspundețiȘtergereDa, desen şi machetare, tehnoredactarea textului, paginaţie, inserţia imaginilor, litere iniţiale ornamentate, tot. Am dorit sa am control absolut asupra procesului, până la tipar, şi editorul a fost de acord.
RăspundețiȘtergereDeci, toate ilustratiile au fost facute cu pix negru, adica cu un pix normal sau roller sau liner?
RăspundețiȘtergereUn pix cat se poate de normal. Nu cu gel, pentru că scrie linear, fătă variaţii, şi nici liner pentru că nu reacţionează foarte bine la diferenţele de presiune şi lasa cerneala în mod uniform. Pixurile clasice cu pastă sunt ideale pentru a experimenta diverse grade de apăsare. Cu un pic de exerciţiu, poţi obţine toate nuanţele pe care le dă un creion, plus avantajul că desenul rămâne permanent - şi dezavantajul că nu poţi şterge ce ai greşit.
RăspundețiȘtergereFoarte faine ilustratiile, cu siguranta le-ar fi apreciat si Creanga insusi. Faptul ca nu se mai gaseste cartea pe rafturile librariilor este o veste cat se poate de buna din orice punct de vedere, inseamna ca publicul apreciaza cum trebuie munca ta, iar editura va mai scoate cartea pe piata. Referitor la ce zice domnul de mai sus (Octavian) e foarte adevarat, tu ai folosit un stil original in ilustratii, ca un suflu nou povestilor lui Creanga si ai dovedit prin ele ca unele povesti se adapteaza si vremurilor noi. Felicitari inca o data!
RăspundețiȘtergereMulţumesc pentru aprecieri, Victor. Eu cred că o poveste sau un basm autentic sunt valabile indiferent de loc sau timp. Aşa s-ar explica temele unor povesti care se regăsesc aproape oriunde în lume există un tezaur tradiţional, sau faptul că anumite teme de basm, vechi de când lumea, sunt reluate, adaptate în SF sau fantasy: pentru că valabilitatea lor depăşeşte graniţe spaţiale sau limite temporale. Tot un fel de adaptare am încercat şi eu. Pe de o parte să păstrez parfumul hâtru şi vesel al lui Creangă, pe de altă parte să evit folclorismul ecranizărilor realist-socialiste, unde toţi tăranii erau îmbrăcaţi mereu de sărbătoare, obligatoriu dezgustător de frumoşi şi de artificiali. Până la urmă caracterul şi farmecul unui basm e că pare natural şi că se întâmplă firesc, chiar şi în aspectele lui fantastice. Asta am vrut: un spaţiu grafic în care fantasticul să decurgă firesc şi să se împletească cu naturalul.
RăspundețiȘtergereE sambata si putem glumi un pic. Eu cred ca Creanga ar avea totusi o obiectie la portretul pe care i l-ai facut: ulcica aia e cam mica. :)
RăspundețiȘtergereHa ha, aici m-ai prins. Da, ulcica e mică, mâncare nu-i prin preajmă, şi nici cele 12 pisici şi-un motan n-au încăput în desen...
RăspundețiȘtergereGraphite, salut! Ai un mod de a ilustra foarte viu, expresiv si atrăgător. Din teama de clişee, pentru "Drumul spre Mirhinia",prima mea carte publicată, am preferat să folosesc desenele mele, naive, stângace, neprofesioniste,dar cât de cât, expresive,în aprecierea mea. Dacă vreodată o voi reedita am să apelez la tine.
RăspundețiȘtergereBună, Nora. Cu drag şi plăcere ilustrez cărţi frumoase şi literatură bună. Mă bucur că ţi-au plăcut desenele; vor mai veni şi altele, numai să găsesc vreme să respir un pic, c-acu desenez şi-n somn...
RăspundețiȘtergere